După cum vă spuneam vineri, apăi sâmbătă am pus căluţii la bătaie şi-am dat o fugă la pescuială.
Să dezvolt.
Mno, sâmbătă dis-de-dimineaţă pe la 6 jumate trecute fix, am sărit în costumul spaţial de pescuit (adicătelea şort, tricou, ochelari de soare, pălărie din păr de cangur şi rucsac) şi-am zburat tare-tare către Morarilor să-mi cumpăr momeală. Până la momeală, a trebuit să dau o tură şi pe la cooperativă ca să lămuresc nişte chestiuni de scârbici, dar astea-s amănunte.
Boon. Luai momeală, luai şi ceva udătură pentru hidratare (se ştie că dacă nu te hidratezi conform cu normele în vigoare, dai în d-alea medicale şi nu e de bine), sculele sunt pregătite, prekinul Jean Mustăciosu e pe drum, deci hai la pescuială.
Ehh, ne-am stabilit punctul de lucru ezact pe canalul care desparte “insula pescarilor” de parcul propriu-zis. Da’ nu ştiu cum drac se face că pe canalul ăsta n-a fost peşte. Sau o fi fost, dar n-a trecut pe la acele noastre.
Am prins exact 4 peştişori. Cu peştişorii ăştia nu săturai nici măcar o pisică vagaboandă. Mici, mo, mici rău!
Prekinul Jean a zis că peştii ăia nu era în stare să mişte un cântar de bijutier, iar io am fost de acord cu el. Da’ las’ că se duce ea perioada asta de prohibiţie şi să vezi atunci capturi.
Aia e. Ne-au dat umilinţă!
PS Nici un animal de peşte n-a fost ucis în escapada asta. Le-am dat libertate!
PSS Sunt bronzat numai pe partea stângă, pen’că de acolo venea soarele. Asta e!
